Sfarsitul lui februarie ne-a prins asteptand tema de anul acesta a olimpiadelor. Proba pe care vroiam sa o atacam, advertisng. Deja echipa noastra avea 4 membri, insa al 5-lea avea sa vina mult mai tarziu decat ne asteptam, desi era chiar sub nasul nostru.
A venit si martie, si o data cu ea si tema...campanie pentru Politia Romana...cresterea increderii...deja se auzeau murmure de nemultumire. Lasa ca o facem noi si p’asta. Au urmat intalniri, idei, research in stanga si-n dreapta, alte intalniri, alte idei. Al 5-lea element se lasa asteptat.
Mai repede decat am crezut, am ajuns si in ultima saptamana. Multe idei, putine puse pe foaie. In schimb, am inceput promitator. Fata cu diacritica ni s-a alaturat, astfel ca porneam in formatie completa. Numele a venit ca din instinct, „ghem de idei” reprezentandu-ne perfect. Logoul, odata cu numele. Prima intalnire in formatie completa se termina si cu primele ganduri puse pe foaie: problemele politiei au fost identificate. Inca ne gandim cum putem modifica perceptia oamenilor asupra politiei romane.
A venit si joi, ziua cu sedinta finala... Printre pauzele de aripioare, cel mai prost suc de visine baut vreodata si cele mai mari eclere, am gasit si descrierea echipei...si sloganul...si vreo 6 ore numai despre politisti am vorbit....politisti buni...politisti rai...politisti in multime...garcea(pauza de vacanta mare)...cu ocazia asta am aflat:”cascheta se afla la 20 de cm de epoleti”...Toate ideile sunt pe foaie, acum trebuie sa le dam si o forma.
Trece si weekendul, si cum era de asteptat, ne mai vin idei si alte idei pe parcurs. Si un lucru si mai evident, tot luni, pe ultima suta de metri, aveam sa terminam proiectul.
Luni la ora 9 se da trezirea. Rand pe rand, Ioana, Ana si Andreea intra pe net. Costi se trezeste si el cu greu pe la 9 jumate. Suntem toti?...Adriana doarme. E vina organizatorilor ca ne-au mancat o ora din timpul alocat rezolvarii briefului o data cu trecerea la ora de vara, si adriana, ca de obicei, e cu ceasurile-n urma. Ne apucam de treaba, scriem scenariile...12:50, Ioana da alarma:”time is ticking”. Are dreptate, dar pana la 16 mai sunt 3 ore. Ana foarte sigura pe ea :”eh, doar nu credeti ca trimit eu proiectul in ultimele 10 minute?”...esti sigura Ana? Documentul e aproape gata, dar, asa cum ne asteptam, e muuuuult mai mare decat maximum de 4000 de caractere. Asa ca incepe si taie, si taie, si taie, si scurteaza, si modifica, si muta, si rearanjeaza...da-l la diacritica...si acum urmeaza partea lacrimogena...15:30 si netul Anei se misca din ce in ce mai greu. Impartim documentele in stanga si-n dreapta doar doar nu ni s-o intampla o „bucurie” tocmai acum. Costi iar se tine de glume.... Nu va spunem cat era ceasul pentru ca va imaginati. Oricum toata lumea se lauda ca a trimis la fara zece. Noi nu ne laudam. Ne e chiar rusine. Promitem sa nu se mai intample. Lumea rasufla usurata, ne felicitam pentru efortul depus, apoi toata lumea fuge sa manance, pentru ca toti am sarit peste ritualul de fiecare dimineata pentru a termina proiectul...si doar din cola clar nu supravietuim.
Spre seara a venit si confirmarea...vom fi prezenti! Acum toata lumea are 2 zile de concediu. De joi incolo vedem ce mai facem noi....
Un comentariu:
Foarte tare! Sper să ne vedem în finala concursului şi să aveţi putere de concentrare, că idei puteţi oricând să scoateţi din ghem.
Îmi place echipa voastră, şi vă urez mult succes! :D
Trimiteți un comentariu